Interviewed in New York – Oana Rebedea


11024728_789535207794727_3721265226628240339_nDe unde esti si unde ti-ai facut studiile? Spune-ne cateva cuvinte despre sistemul educational in care te-ai maturizat – care sunt punctele forte ale experientei tale educationale?

 

Sunt din Targu-Jiu. M-am maturizat intr-un sistem educational in continua reconstructie dupa inlaturarea regimului comunist, in care au primat eforturi pentru democratizarea, umanizarea, liberalizarea si conectarea fata de nevoile pietei muncii. O politica fara orizont, cu masuri de la un an la altul, care de multe ori ingreuna parcursul unui student, capacitatea de a urmari niste obiective cu bataie lunga si ducea la stari de conflict si frustrare. Pe de alta parte, insa, un sistem caracterizat printr-un curriculum intr-un proces etern de metamorfoza, prin alternative multiple in sfera privata si prin cresterea rolului educatiei nonformale si a activitatilor extracuticulare a condus la instaurarea unui mediu competitiv si dinamic in institutiile de invatamant.

 

Cred cu tarie in nevoia de reimaginare a sistemului educational, care sa pregateasca tinerii pentru dinamica zilelor noastre, pentru masa imensa de informatie accesibila cu ajutorul evolutiei tehnologiei si pentru adaptarea la realitati variabile. Experienta mea educationala a fost marcata de acesti factori fluctuanti. Am studiat patru ani marketing la Academia de Stiinte Economice, convinsa ca o sa urmez o cariera in mediul privat, intre timp descoperind pasiunea si inclinatia catre relatii internationale. In anul III, am inceput, in paralel, sa studiez integrare economica europeana, continuand cu un master in geopolitca. Asadar, un punct forte cred ca e diversitatea, dar in acelasi timp, si descoperirea vocatiei la momentul potrivit.

 

Cand si cum ai luat decizia sa te alaturi Misiunii Permanente a Romaniei la ONU?

 

Recunosc ca a fost o decizie rapida si, in cea mai mare proportie, instinctuala. Iar dupa aproape patru ani de experienta ONU, pot spune fara nicio ezitare, ca a fost decizia care mi-a permis o experienta fabuloasa pe multiple planuri. Am inceput colaborarea cu Ministerul Afacerilor Externe in 2007, dupa ce am parcurs un concurs care, la momentul respectiv, l-am perceput ca fiind agonizant de lung. Abia mai tarziu am inceput sa cunosc straturile birocratice si sa inteleg mecanismele unui astfel de proces.

 

In 2011, pe lista de posturi in serviciul extern mi-a atras privirea una dintre pozitiile de la Misiune. Am aplicat a doua zi pentru interviu. Nu fusesem niciodata la New York. Nu stiam la ce sa ma astept, cunosteam in linii mari complexitatea postului, insa aveam o fascinatie mai veche pentru multilateralism. O pot numi o consecinta a unui amestec de intuitie, curiozitate, provocare si o nevoie intrinseca de a-mi consolida experienta.

 

Daca ar fi sa te adresezi cuiva total necunoscator, cum i-ai explica de ce e nevoie de ONU, cu ce face lumea ceva mai buna?

 

Mentinerea pacii si securitatii ramane, fara indoiala, una dintre cele mai explicite laturi ale misiunii Organizatiei. Demararea unei noi operatiuni in Republica Centrafricana, misiunea pentru lupta impotriva epidemiei de ebola sau protejarea civililor in timpul crizei din Sudanul de Sud sunt doar cateva raspunsuri pe care ONU le-a operationalizat in anul 2014.

 

A venit, insa, timpul sa acordam o atentie la fel de mare chestiunilor de dezvoltare si relatiei dintre globalizare si multilateralism. Cresterea inegalitatilor dintre state si  marginalizarea unui procentaj alarmant de populatie care traieste sub pragul de saracie extrema, nevoia de decuplare a cresterii economice de consumul intensiv de resurse si de combatere a schimbarilor climatice a condus catre emergenta agendei de dezvoltare post-2015 – o agenda universala, aplicabila tuturor statelor – acesta este  elementul prioritar al mandatului ONU din ultimii ani.

 

Un alt pilon care merita amintit este cel al drepturilor omului.O evolutie notabila a ultimilor ani a fost recunoastrerea drepturilor persoanelor LGBT. Prima rezolutie adoptata in 2012 repozitioneaza ONU pe o traiectorie decisiva in adresarea discriminarilor sau violentelor impotriva persoanelor LGBT, probleme cu care aceasta comunitate se confrunta zilnic in diferite colturi ale lumii.

 

ONU joaca un rol important in dezarmarea nucleara, in materie de sanctiuni, sanatate, oferire de asistenta umanitara. Exemplele pot continua. Desi exista intotdeauna spatiu pentru eficientizare sau finisare a modului in care opereaza, a sustine ca ONU este irelevant in lumea moderna este o atitudine in necunostinta de cauza.

 

Care crezi ca sunt cateva dintre prejudecatile cele mai mari pe care publicul larg le are despre ONU? Care e, in opinia ta, perspctiva corecta?

 

Sunt o multime de impresii pripite/neinformate – si chiar denaturari deliberate – despre rolul jucat de ONU pe scena mondiala. O sa enumar doar o parte din erorile cele mai tenace:

 

  • ONU este ineficient si nu are rezultate tangibile.

In realitate, ONU ofera ajutoare alimentare, adaposturi pentru refugiati, in conditiile in care numarul persoanelor refugiate din calea razboiaelor si a persecutiilor depasea 50 milioane in anul 2013, cifra ingrosata in 2014 de situatia dramatica din Siria. Bilantul implementarii obiectivelor de dezvoltare ale mileniului in anul 2014 este incurajator: populatia care se confrunta cu saracia extrema a fost redusa la jumatate; eforturile in lupta impotriva malariei si tuberculozei au produs rezultate notabile, 3,3 milioane de vieti omenesti fiind salvate; accesul la apa potabila a devenit o realitate pentru 2,3 milioane de persoane; disparitatile in accesul la educatie intre baieti si fete au fost eliminate; participarea politica a femeilor este in continua evolutie.

 

  • Statele occidentale nu au nevoie de ONU

Provocarile cele mai urgente – de la schimbarile climatice la terorism – nu pot fi abordate in mod izolat. ONU permite soluții globale si joaca un rol indispensabil in acest sens.

 

  • ONU este impanzit de despoti. Statele democratice ar trebui sa isi creeze propria organizatie.

Unul din rolurile cheie ale ONU este de a facilita dialogul dintre state. Ideea unei ligi a democratiilor poate fi ademenitoare, insa are deficiente majore de legitimitate sau de garantie a unor comportamente decente. Principala valenta a ONU este universalitatea. Negocierile, de cele mai multe ori desfasurate pe criterii consensuale, ofera deschiderea spre afirmarea tuturor intereselor si identificarea unui numitor comun acceptabil tuturor partilor.

 

Un raspuns pentru inlaturarea acestor denaturari este regandirea strategiei de promovare pe plan national, printr-o campanie sustinuta, care sa atinga nu numai curriculum-ul educational, ci si agentiile de stiri, sau chiar prin eforturi sustinute in diplomatia publica.

 

Pe de alta parte, o hiba paralizanta a organizatiei este componenta anacronica a Consiliului de Securitate, ce reflecta realitatea politica de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Desigur, reforma CS este o discutie cu multe fatete, insa un Consiliu mai transparent si eficient este un deziderat caruia putini se pot impotrivi.

 

Stiu, foarte pe scurt, ca lucrezi in Comisia a II-a (Comisia Economica si Financiara) a Adunarii Generale si te-ai specializat pe problematica dezvoltarii. Spune-mi mai in detaliu ce presupune aceasta.

 

In linii mari, gestionez dosarul de dezvoltare, de unde recurg atributii in domenii conexe, precum relatia cu Fondurile si Programele ONU pe componenta de dezvoltare, problematica ECOSOC (Consiliul Economic si Social al ONU) si reprezentarea Romaniei in Comisia a II-a a Adunarii generale ONU.

Comisia a II-a si, intr-o expresie mai cuprinzatoare, tematica dezvoltarii, se traduce prin mecanisme esentiale intr-o perioada a schimbarilor accelerate. Dinamica ametitoare a populatiei, a economiei mondiale sau a oraselor reda oportunitati fara precedent in imbunatatirea conditiilor de viata in fiecare colt al planetei, dar si provocari pe masura.

 

Desi au fost inregistrate rezultate laudabile in promovarea dezvoltarii, mai mult de 1 miliard de persoane traiesc cu un venit mai mic de 1,25 USD pe zi, 2,5 milioane traiesc in conditii insalubre si 29.000 copii mor in fiecare zi din cauze ce pot fi prevenite. Degradarea mediului inconjurator ameninta prosperitatea generatiilor prezente sau viitoare. Umanitatea preseaza puternic limitele ecologice ale planetei si in  unele instante am deposit deja praguri critice.

 

Definirea unei noi agende de dezvoltare, tema principala a Adunarii generale ONU in ultimii ani, raspunde acestor provocari, prin integrarea echilibrata a dimensiunilor economice, sociale si ecologice. Agenda de dezvoltare post – 2015 este un cadru universal pentru definirea strategiilor de dezvoltare atat in Marea Britanie, cat si in Bangladesh. Romania a fost si continua sa fie parte vocala si activa a acestor dezbateri, in toate formatele de negociere, a caror convergenta se va materializa prin Summit-ul de dezvoltare din septembrie 2015.

 

In concluzie, ne aflam la o rascruce de drumuri, iar misiunea ONU in peisajul de dezvoltare pentru urmatorii 15 ani este de necontestat.

 

Ce implica, concret, munca ta de diplomat?

 

Promovarea intereselor nationale in negocieri, dezbateri pe tematicile de dezvoltare, economice, financiare sau de mediu. Complementar, am preluat negocierea unor rezolutii in numele UE, pe baza mandatelor stabilite in reuniuni de coordonare intre Statele Membre UE.

 

Rezolutiile adoptate prin negocieri intre 193 de state membre nu sunt sau nu pot fi eseuri literare best – seller. Produc, insa, ceva mult mai valoros decat o lectura captivanta: un mesaj despre unde se situeaza numitorul comun intre state.

 

Pe scurt, activitatea mea si, in general a diplomatilor din mediul multilateral, este centrata pe integrarea pozitiei nationale in rezultatele negocierilor, pregatirea de discursuri, solicitarea de instructiuni din capitale, acolo unde dinamica depaseste mandatul general sau in cazul votului pe diverse rezolutii – toate acestea in contextul proceselor referitoare la probleme globale sau regionale.

 

Cred ca e destul de limpede ca am un atasament deosebit fata de procesul definirii agendei de dezvoltare post – 2015. Reprezentarea Romaniei in deliberarile privind noua agenda de dezvoltare si aportul la creionarea unui cadru universal de politici pentru urmatorii 15 ani au repezentat o provocare profesionala, dar si o oportunitate istorica de a patrunde complexitatile cu care se confrunta comunitatea internationala. Ma bucur ca mi s-a oferit sansa sa fiu parte activa la acest efort istoric.

 

 

Care este cel mai mare risc pe care ti l-ai asumat si care s-a dovedit a fi o decizie oportuna pentru studiile/ cariera ta?

 

Nu l-as numi un risc, mai degraba o schimbare radicala. Viata nomadica a unui diplomat comporta si sacrificii personale. Personalul unei misiuni/ambasade, de multe ori aflat la mii de km distanta fata de casa sau familie, repezinta, din anumite perspective, o comunitate izolata. Distinctia intre viata profesionala si cea privata de la sine inteleasa in mediul de acasa este aproape utopica intre diplomatii dintr-o misiune externa. Orele de lucru devin foarte elastice, pe langa volumul incarcat de munca adaugandu-se actiunile protocolare atat de necesare pentru dezvoltarea retelei de contacte.

 

Dar, desi stilul de viata, natura, dinamica muncii si dezradacinarea dintr-un mediu cunoscut pot fi factori de discomfort la inceput, postul la ONU si implicit experienta new yorkeza reprezinta, in parcursul meu profesional si personal, o experienta inestimabila.

 

Exista un episod anume/ o experienta pe care ai trait-o in cariera ta, care te-a miscat intr-un mod surprinzator de puternic?

 

Revin la experienta celor trei ani in domeniul negocierilor internationale din domeniul dezvoltarii. Incertitudinea rezultatelor, munca de culise, aliantele, strategiile pe care esti nevoit sa le concepi sunt piese ale unui puzzle care formeaza, la final, o imagine sublima. Cei trei ani  reprezinta o experienta formatoare de neegalat, tradusa in momente tensionate in care rezultatul negocierilor era deseori incert si in nopti petrecute in sali de negociere in format restrans.

 

Delegatii statelor membre, reprezentantii societatii civile implicati in acest proces si reprezentantii sistemului ONU au fost martorii unei evolutii uriase prin definirea, intr-o maniera deschisa si incluziva, a unui cadru de dezvoltare pentru urmatorii 15 ani. Inca ma trec fiori cand rememorez momentul in care am finalizat negocierile pe lista finala de obiective de dezvoltare durabile. Era sambata, ora 1.30 PM, dupa nopti intregi petrecute in negocieri tensionate, care au necesitat, in anumite momente, o anduranta si abilitati neobinsuite. A fost dificil sa calific starea in care ma aflam: privata de somn, extenuata mental, infometata. In acelasi timp, ma simteam privilegiata si mandra pentru sansa de a putea sa ies pe portile ONU cu un document care va transfera atentia globala pentru urmatoarea perioada. Extrem de implinita si recunoscatoare ca am avut sansa sa contribui activ la aceste eforturi, sa lucrez cu diplomati impecabili si sa invat atat de multe din porfesionalismul lor exemplar. O experienta care ma misca si acum.

 

New York e o destinatie la care viseaza probabil toti tinerii din lume. Ce crezi ca face New York-ul unic si de neinlocuit? Sau ce te face sa descoperi in tine, in mod unic?

 

As putea sa vorbesc cu o fascinatie mereu proaspata despre New York. Este locul in care m-am descoperit, locul in care mi-am permis sa fiu eu insami, in care dorinta de a deveni mai bun nu este deloc impusa. E organica.

 

Sunt momente care iti zdruncina personalitatea ireconciliabil: sa vezi in fiecare zi silueta Chrysler Building de pe fereastra dormitorului tau; sa ii vezi pe Denzel Washington, Meryl Streep, James Franco sau Bradley Cooper in piese de teatru, jucand la doar cativa metri de tine, si sa pierzi aproape intreaga piesa pentru ca nu poti depasi gandul ca esti in aceeasi incapere cu ei; sa te asezi, din intamplare, la masa chiar langa Tobey Maguire si sa porti o conversatie firesc, fara sa te simti stingher; sa infrunti o furtuna de zapada pentru a ajunge la o lansare a unei reviste, intr-o locatie extrem de aglomerata in ciuda viscolului si a taxiurilor mereu ocupate, doar pentru ca atat de avid de socializare e New York-ul; sa descoperi mereu locuri, lume si experiente care te fac sa te indragostesti iremediabil de locul asta.

 

Momentul meu New Yorkez: prima data cand am traversat Manhattan Bridge si nu am cautat insetata skyline-ul. Pentru ca ala a fost momentul in care am incetat sa alerg dupa metropola si am inceput sa traiesc aici.

 

Ti-ar placea sa lucrezi iar in Romania? Unde crezi ca ar fi locul tau, daca ai reveni in tara?

 

Da, si privesc cu entuziasm spre momentul acesta. Cred ca Romania are multe nise ce pot fi dezvoltate, cred cu tarie in rolul elitelor tinere din Romania in definirea unui proiect viabil de dezvoltare pentru deceniile urmatoare, in redresarea credintei intr-un bine comun si de reafirmare a elementelor identitare.

 

Unde te pot contacta cei care sunt interesati de studiile tale, de munca ta, si care poate isi doresc un traseul similar cu al tau?

oana.rebedea@gmail.com

 

 

 

Interviu realizat de Bianca Dragomir,

Delegat de Tineret la ONU, 2014-2015

 

— Acest interviu face parte dintr-o serie de mai multe conversatii cu tinere din Romania care locuiesc si lucreaza in New York. Studiile, traseul profesional si experientele lor sunt foarte diverse si curajoase – si merita impartasite —

Leave a comment

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>