Povești despre tineri: Cristian Ghingheș


c ghinghesVi s-a întâmplat să admirați oameni de la depărtare pentru activitatea lor și să nu găsiți contextul potrivit pentru a dialoga? Probabil că acest context îmi lipsea inclusiv mie pentru a discuta cu anumite persoane cărora le urmăream implicarea în comunitățile locale. Cu toate acestea, oportunitatea de a lucra în echipa delegaților de tineret la ONU mi-a creat posibilitatea de a a sta de vorbă cu câteva persoane foarte dedicate și implicate civic. Printre ele se află și Cristian Ghingheș care la doar 24 de ani a convins 7,31% dintre cetățenii care și-au exprimat votul la alegerile locale din Municipiul Bacău să pună ștampila în dreptul numele său. Azi este unul dintre cei 23 de consilieri locali din Municipiul Bacău, precum și activist civic de aproape 10 ani.

Pentru că este unul dintre tinerii care reușesc să aducă o schimbare la nivel local și să transpună o parte dintre Obiectivele de Dezvoltare Durabilă în realitate, l-am invitat într-una dintre cele mai friguroase zile din această iarnă la un ceai pentru a-mi împărtăși o parte din experiența lui. Iată ce a ieșit:

Andreea Tătaru: Spune-mi povestea ta! De când ai început să te implici în proiectele din comunitatea locală pentru tineri? Ce te-a determinat?

Cristian Ghingheș: Totul a început cu un blog, la vârsta de 14 ani. Am început să scriu lucruri din comunitatea locală la un nivel destul de amatoricesc. De atunci am făcut jurnalism cetățenesc. Cumva am pornit un trend în Bacău pentru că și alți tineri au început să scrie pe blog sau pe alte platforme online. Apoi a urmat implicarea civică în Consiliul Elevilor, prin clasa a 11-a. Acolo am prins gustul politicilor. Am considerat că sunt atras mai mult de zona asta, de scris, politici publice, administrația publică și de dialogul cu autoritățile.

A.T.: Să înțeleg că ai început din liceu să discuți cu instituțiile publice?

C.G.: Da, îți dai seama, mergeam la conferințe de presă în calitate din blogger. Eram vreo 10 -15 bloggeri și eram invitați la conferințele de presă. Eram umăr la umăr cu presa. Practic așa a început totul. Chiar blogul m-a ajutat să fiu ales în Consiliul Elevilor la nivel județean. Am fost pasionat de atunci de transparență. De exemplu, când organizam alegerile, țin minte că făcusem un site unde urmăream în timp real cum se desfășurau în toate școlile, aveam observatori și aveam și o listă a rușinii cu școlile care nu organizau. Așa gândeam noi atunci să punem presiune pe instituțiile de învățământ. Ultimii doi ani din liceu nu prea am mai făcut fotbal, pentru că urmam profilul sportiv, și mă bucur cumva pentru decizia aceea. Mulți dintre colegii mei nu au mai ajuns fotbaliști și asta nu din cauza lor, ci din cauza infrastructurii, din cauza sistemului până la urmă. Chiar avem mult de lucrat pe asta.

A.T.: Care crezi că sunt cele mai importante nevoi ale tinerilor din România?

C.G.: Cred că noi avem o mare problemă în a veni în sprijinul ideilor și visurilor tinerilor. Tinerii nu au ocazia sau nu au instrumentele necesare să își urmeze visurile, să își exerseze pasiunile. Cumva încearcă să intre pe un făgaș acceptat de societate gen ,,mă duc la drept pentru că ăla e de viitor sau îmi folosește, dar mie îmi place vioara și sunt conștient că nu am nicio șansă să trăiesc din asta”. Mi se pare destul de trist.

Cred că noi avem o mare problemă în a veni în sprijinul ideilor și visurilor tinerilor. Tinerii nu au ocazia sau nu au instrumentele necesare să își urmeze visurile, să își exerseze pasiunile.

A.T.: Apropo de implicarea ta în politică: ți-a fost teamă vreo secundă că vei fi perceput drept prea tânăr pentru a candida la alegerile locale?

C.G.: Păi, s-a întâmplat asta. Eu oricum am fost precoce scriind despre politici publice de la 14-15 ani, atunci la mod amatoricesc, apoi studiind administrație publică am început să pun problemele mult mai tehnic. Am învățat destul de repede, la 15-16 ani, și cred că ăsta trebuie să fie alfabetul tinerilor care vor să se implice. Am avut mai multe etape, inițial am fost monitor, apoi am fost activist civic și am încercat să schimb din postura asta de watch dog mergând la ședințe și luând cuvântul. Pe urmă am zis să fac și pasul spre politică și am candidat independent. Între timp am început și inițiativa ,,Băcăuanii vor piste pentru biciclete” pentru că sunt pasionat și de ciclism. Cumva am plecat de la pasiuni. Acum sunt unul dintre cei 23 de consilieri, dar am cel mai greu mandat pentru că am candidat independent. Oamenii au pus ștampila direct pe mine, în schimb ceilalți membri sunt aleși pe liste. Candidatura n-a fost așa că vreau să intru neapărat în politică, dar politica e un mijloc de a face lucruri în comunitate, nu e un scop. Inițial m-am implicat civic, acolo se poate, mai ales dacă ești activ, dar cred că dacă vrei cu adevărat să ai o contribuție în societate trebuie să faci politică.  Acolo se iau deciziile și așa e normal. Aici iar avem de lucrat; mulți tineri evită să intre în politică. Eu sunt destul de optimist pentru că am mulți prieteni care se implică în comunitățile locale și cred că se pot schimba lucrurile ușor, ușor.

Politica e un mijloc de a face lucruri în comunitate, nu e un scop. Inițial m-am implicat civic, acolo se poate, mai ales dacă ești activ, dar cred că dacă vrei cu adevărat ca să ai o contribuție în societate trebuie să faci politică.  

A.T.: Știu că ești în paralel și student la master. Cum îți împarți timpul între responsabilitățile din Bacău și responsabilitățile de student?

C.G.: Sunt obișnuit, am făcut asta în ultimii ani. Nu mi-a plăcut să fiu prins într-un singur loc. De exemplu, când sunt aici la facultate încerc să merg la conferințe în timpul zilei, să iau contact cu alte persoane, oameni din politică, din societatea civilă. Sunt foarte multe lucruri greșite pe care le văd la nivel local și se pot schimba numai dacă am un dialog cu persoane interesate de la nivel național.

A.T.: Care a fost impactul asupra electoratului dincolo de rezultatul extraordinar pe care l-ai obținut? Practic, din teren, ce părere aveau despre tine? Erai o figură nouă pentru mulți dintre aceștia. Ce îți spuneau?

C.G.: Chiar a fost o provocare. De fapt, cea mai mare provocare a fost să strâng semnăturile  necesare. Am stat mai bine de o lună în stradă și strângeam în jur de 80-100 pe zi. Am observat că mai ales oamenii în vârstă sunt deschiși la dialog pentru că, probabil, au și mai mult timp liber. Tinerii sunt foarte dezinteresați și nici nu au cultura asta a exercițiului democratic. Nu voiau să semneze de frica de a da datele personale. Am avut câțiva prieteni, tineri voluntari, care m-au ajutat cu semnăturile și au fost alături de mine în campanie. Erau unii oameni care îmi spuneau să plec acasă că îmi pierd timpul, dar erau și alții care mă cunoșteau din activitatea mea de blogger și activist civic.

12718219_10205601102418150_7666370888480634424_n

A.T.: Ce ți-ai propus pentru tinerii din județul Bacău și ce realizări ai avut până acum?

C.G.: Cel mai important lucru la nivel local până acum a fost dobândirea titlului Capitalei de Tineret. Foarte mult am candidat pentru tineri, pe această idee am mers, că vreau să îi reprezint în Consiliul Local și să fac lucruri pentru ei, să îi pun în centrul atenției. Toți se duc în Iași, Cluj și București. A prins cumva și la publicul puțin mai în vârstă pentru că trăiește cu drama asta… că pleacă nepoții. Prin această candidatură l-am făcut pe primar să își asume un fond de 2 milioane de lei pentru activitățile de tineret, o sumă foarte importantă. Titlul ăsta vine ca un context prin care să dăm un plus tinerilor, dar pe termen lung. Activitățile nu se vor încheia după ce mandatul se termină.

A.T.: Ce feedback ai primit de la tinerii din Bacău, sau, în general, de la locuitorii Bacăului după obținerea acestui titlu?

C.G.: Chiar a fost o seară frumoasă atunci. E bine să simți că și tu contezi la nivel local sau național. Au fost mii de aprecieri în mediul online și cred că mediile noastre locale au nevoie de asta, să le dai speranța că se poate întâmpla ceva acolo. Noi asta urmărim cu titlul ăsta chiar dacă au apărut voci critice și chiar mă bucur că se întâmplă ăsta pentru că ne face să comunicăm mai bine. Noi nu am avut exercițiul ăsta de a comunica, de a dezbate – noi la nivel local. Titlul ăsta vrea să aducă ceva nou în Bacău, să ținem tinerii acolo, să colorăm puțin comunitatea.

A.T.:  Chiar asta voiam să te întreb – ce aduce nou?

C.G.: Centrul de tineret, strategie locală de tineret, fonduri pentru proiectele lor și mai e și partea asta de politici publice naționale. Vrem să găzduim evenimente la Bacău prin care să aducem în atenție nevoile tinerilor. E datoria noastră să găzduim niște evenimente legate de politicile publice de tineret; vrem ca la finalul anului să înțeleagă și cei din țară ceva din asta. Vrem să avem evenimente pe asociații de elevi. Plănuim să semnăm la Bacău înființarea Federației Elevilor din România, separat de Consiliul Elevilor care este un organism consultativ al Ministerului Educației.

A.T.: Chiar așa, obișnuiești să te consulți cu cetățenii în probleme publice? Cum? Fizic sau virtual?

C.G.: Consultarea e permanentă în mediul online și îi invit la fiecare ședință. Eu fac o avancronică pentru fiecare ședință și le explic într-o frază, două despre ce este vorba pentru că nu au timp să citească zeci de pagini. Îi invit, le spun sala, ora. Chiar au început să vină și îi încurajez să facă asta pentru că altfel votează consilierii locali… mai ales când simt respirația cetățenilor în ceafă.

bacau

Bacău – Capitala Tineretului din România

Grafică: Andreea Harabagiu

A.T.: Dacă ai fi pus în situația de a alege 5 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) importante pentru România și tinerii români, care ar fi acelea? De ce crezi asta?

C.G.: În primul rând, cred că este sărăcia (ODD 1). Noi avem o mare problemă în sensul ăsta. Vedem cu sărăcia îi face de multe ori pe elevi să se lase de școală, în special în mediul rural. Există probleme și în județul Bacău. Avem și un proiect pilot finanțat de UNICEF tocmai pentru a preveni abandonul școlar la nivel județean. Am mers pe ideea asta și în campanie și o sa fac tot posibilul ca în anii ăștia să se construiască doua-trei internate pentru elevii din mediul rural în municipiu ca să vină la oraș să studieze la liceu. Să meargă acasă doar în weekend pentru că au problema asta, nu au bani. Aș merge apoi pe dezvoltarea sustenabilă a orașelor și a comunităților locale (ODD 11). Acum lucrăm la Planul de mobilitate urbană durabilă și încercăm să dezvoltăm mobilitatea din Bacău astfel încât să fie sustenabilă. Cred că iarăși, la sănătate (ODD 3) ar trebui să fim foarte atenți. Din nou, schimbările climatice (ODD 13) și educația (ODD4). Rămân la educație pentru că aici cred că suferim mult în România și multe probleme pleacă de la educație atât la nivel local, cât și la nivel național.

A.T.: În ce măsură crezi că este important ca tinerii din România să fie informați despre Agenda 2030? De ce crezi asta?

C.G.: Sigur, astea sunt probleme cu care ne confruntăm și noi. Nu cred că sunt SF-uri și nici nu cred că sunt probleme impuse de cineva – abandonul școlar, sărăcia, lupta cu schimbările climatice sunt lucruri și din comunitățile noastre locale.

A.T.: În ce măsură crezi că putem noi, tinerii, să contribuim la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă?

C.G.: Da, bineînțeles, noi ca reprezentanți activi în societatea civilă, să îi determinăm și pe ceilalți să se implice și să se informeze în primul rând.

A.T.: Viitorul tău este în România?

C.G.: Da, chiar consider că pot avea un rol aici, pot încerca să schimb ceva și să îi fac pe alți tineri să se implice. Am spus și la începutul interviului că sunt optimist.

A.T: Pe final, ce mesaj le transmiți  tinerilor din România?

C.G.: În primul rând, să fie informați, să se implice, să vină la vot atunci când e cazul. Și asta nu e propagandă politică! Dar pur și simplu, ca ei să conteze. Le-am explicat acest lucru și în campanie: dacă vor ca problemele lor să fie luate în seamă trebuie să voteze ca politicienii să aibă convingerea că ei vin la vot; altfel vor dezvolta politici publice pentru alte categorii sociale. Să participe masiv în viața publică și nu numai la vot, dar și între voturi e important să se implice: să iasă în stradă, să se implice atunci când acte normative sunt supuse dezbaterii publice pentru că acum s-au mai schimbat lucrurile; autoritățile fac dezbateri publice pe documente și politici publice. De asemenea, să vină cu experiența lor și să își pună părerea, dar să și încerce să creeze comunități pe cât mai multe domenii.

 

Să participe masiv în viața publică și nu numai la vot, dar și între voturi e important să se implice: să iasă în stradă, să se implice atunci când acte normative sunt supuse dezbaterii publice.

 

Dacă mai aveți curiozități sau dacă vreți să îi urmăriți activitatea lui Cristian în continuare, vă lansez invitația de a-i urmări blogul: http://kristofer.ro.

Andreea Tătaru,  PR adviser