Tu ce faci de Ziua mondială pentru diversitate culturală, dialog și dezvoltare?


de Anastasia Cojocaru


filipineTu ce faci de
Ziua mondială pentru diversitate culturală, dialog și dezvoltare? Te gândești la principalele minoritați etnice din România precum ungurii și rromii, la imaginea lor publică și la percepția românilor în privința lor? Crezi că problematica etnică ar trebui să facă parte din agenda publică a României?

Eu cred ca o bună înțelegere a elementelor specifice diferitelor etnii are menirea de a contribui substanțial la dezvoltarea firească a societății românești și la succesul ei ulterior. Minoritătile etnice vin cu noi ideologii, cu noi paradigme în ceea ce privește abordarea problemelor contemporane. Această diversitate culturală ar trebui să fie la temelia dezvoltării armonioase a unei comunități, și în același timp să evidențieze patrimoniul de valori al fiecărei etnii în parte.

Ideile menționate mai sus pot părea utopice, având în vedere că Europa trece printr-o perioadă în care multe regiuni din diferite țări solicită insistent independența. Rezidenţii regiunilor se consideră diferiţi din punct de vedere cultural de restul locuitorilor ţării respective. Două exemple de asemenea regiuni din Europa sunt Catalonia, provincie din Spania, și comunitatea flamandă din nordul Belgiei. Revenind la contextul românesc, judeţele Covasna si Harghita, sunt locuite în mare parte de minoritatea etnică maghiară, spiritul unei mişcări separatiste fiind încă prezent acolo.

Totuşi, astăzi aș vrea să vă gândiți la probleme mult mai stringente ale altor grupuri etnice minoritare din România precum cetăţenii filipinezi. Trend-ul actual care presupune într-o oarecare măsura un fel de ‘import’ al cetățenior filipinezi pentru a lucra în industria serviciilor domestice din România este în continuă creştere. Acesta este un fenomen care a început în urma cu câțiva ani, și care a atras atenția jurnaliștilor precum Laura Ştefănuț (pentru Casa Jurnalistului), care a intervievat imigrante filipineze care lucrează ca muncitoare domestice. De multe ori, ele ajung să fie exploatate, lucrând fără contract și fără a fi plătite la timp. Câteodată își părăsesc locul de muncă fără a fi plătite pentru lunile de truda petrecute acolo. Aceste trăsaturi le fac să devină invizibile în societatea românească, atât prin munca lor, care în România nu pare a fi apreciată în măsura cuvenită, cât și prin faptul că nu li se acordă drepturi asemenea unui cetăţean român. Ambasada Statului Filipine în România a rămas indiferentă când i s-a adus la cunoştinţă întreaga situaţie de către Laura Stefănuț.

Atunci unde e soluţia? Poate că mai mulţi români ar trebui sa vada piese de teatru precum Produse domestice, scrisă de Xandra Popescu. În acest mod, ar înţelege experienţa bonelor filipineze din perspectiva imigrantelor, fapt care ar putea duce la o iniţiativă pentru a lua măsuri si a se solidariza în vederea remedierii situaţiei actuale.

Unii dintre cetăţenii filipinezi din România şi-au lăsat în urma copiii pentru a avea grijă de copii europeni, sacrificând astfel, nu doar pe ele însele, ci și pe proprii copii.

Foto: dyntabu.blogspot.com