Pregătirea pentru New York și pentru discursul din Adunarea Generală a ONU / Preparation for New York and our speech in the UN General Assembly

Pupitrul României în cadrul Comitetului al III-lea al AG a ONU

A reprezenta peste două milioane de tineri români în cadrul cele mai mari organizații interguvernamentale din lume nu numai că este o onoare imensă, dar presupune o mare responsabilitate întrucât orice activitate derulată de la sosirea ta ca delegat la New York trebuie să fie minuțios planificată pentru a se încadra în normele diplomatice, pentru a putea disemina cu succes problemele cu care se confruntă tinerii și pentru a convinge liderii din 193 de țări că agenda de tineret este extrem de importantă.

Priveliște din lobby-ul principal al sediului ONU din Manhattan, New York

Unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le are de făcut un Delegat înainte de prima plecare la New York este să contureze un discurs de înaltă prestanță, capabil a sintetiza în doar cinci minute prioritățile mandatului, problemele tinerilor români, măsurile de public policy propuse pentru soluționarea acestora și recomandări către liderii lumii. Cel puțin în cazul meu, etapa scrierii discursului a fost extrem de importantă, întrucât demersul în cauză a necesitat consultarea a sute de tineri pentru a putea identifica care sunt nevoile și dorințele acestora în ceea ce privește viitorul lor ca cetățeni români.

Bucată din Zidul Berlinului ce se găsește în curtea sediului ONU din Manhattan, New York

Recunosc, de fiecare dată când (re)citeam răspunsurile primite la formularul online eram cuprins de emoții deoarece empatizam cu „colegii mei de generație” (și nu numai; cu tineri de toate vârstele) care descriau cu luciditate situațiile neplăcute în care au fost puși, neajunsurile lor zilnice și speranțele că, într-o zi, totul o să fie mai bine. Unele povești de viață te marchează definitiv și resemnarea te cuprinde inevitabil pentru că nu poți să oferi o mână de ajutor în fiecare caz, iar unele schimbări sistemice, chiar dacă sunt promovate prin demersuri de advocacy sau lobby, ar dura ani de zile pentru a fi implementate. Cu toate acestea, ca Delegați de tineret ai României la Organizația Națiunilor Unite vom face tot ce ne stă în putință pentru a convinge actorii cu grad decizional ridicat să ia atitudine și să modifice statu-quo-ul.

Imediat după ce sunt rezolvate formalitățile inerente plecării la New York, Delegații se îmbarcă în avion și în aproximativ 14 ore sunt întâmpinați cu brațele deschise la Misiunea Permanentă a României la ONU.  Ultimele pregătiri pentru discursul din cadrul Adunării Generale a ONU au loc la Misiune, unde reprezentanții oficiali ai statului român se asigură că suntem pregătiți pentru această etapă a mandatului nostru.

Când în sfârșit sosește ziua discursului din AG, îți dai seama că nimic nu poate fi mai liniștitor decât să asculți alți delegați – viitorii tăi prieteni – ținând discursuri în cadrul Comitetului al III-lea. Asta până când descoperi The East Lounge (cu „riverside view”).

Priveliște din The East Lounge din sediul ONU

English version of this article

Representing more than two million young Romanians in the largest intergovernmental organization in the world is not only a huge honor, but also implies a great responsibility, since any activity carried out after our arrival as delegates in New York must be carefully planned in order to meet the strict diplomatic norms of the Romanian Government. Our aim is to successfully disseminate the issues faced by young people and to convince the leaders of 193 countries that the youth agenda is extremely important.

One of the most difficult things that a Delegate has to do before the first departure to New York is to outline a speech, capable of summarizing in just five minutes the priorities of the mandate, the problems of young Romanians, the public policy measures proposed for their resolution and recommendations to world leaders. At least in my case, the stage of writing the speech was extremely important, since the approach in question required the consultation of hundreds of young people with the aim of identifying their opinion as Romanian citizens.

I admit that every time I read the answers received through the online form I got emotional because I empathized with young people of all ages who lucidly described the unpleasant situations they had to face in Romania, their daily shortcomings and hopes that, one day, everything will be better. Some life stories marked me for life because the I knew that the required systemic changes, even if they are promoted through advocacy or lobby, would take years to be implemented. However, as Youth Delegates of Romania to the United Nations, we will do everything in our power to convince decision-makers to take a stand and change the status quo.

Scris de Aurelian D. Mohan